1964

Am ajuns pe acoperisul lumii. Castigand Cupa Campionilor, INTER disputa Cupa Intercontinentala. Adversara este campioana Americii de Sud. Finala se disputa in sistem tur-retur. Nu conteaza numarul de goluri inscrise, doar victoria (daca fiecare echipa castiga cate un meci, atunci se joaca un meci de baraj pe teren neutru). Din cauza violentelor din America de Sud, era foarte dificil  ca un meci de o asemenea importanta sa se dispute acolo. Turul s-a jucat pe 9 septembrie 1964. Adversarii nostrii erau argentinienii de la Independiente. A fost un meci presarat cu multe duritati in teren (la acestea se adaugau si obiectele de diferite marimi care erau aruncate in continuu din tribuna), in final argentinienii s-au impus cu 1-0. Dupa 15 zile a avut loc returul. La Milano, INTER castiga cu 2-0 (goluri inscrise de Mazzola si Corso). Meciul de baraj se disputa la Madrid. Terenul era imbibat cu apa, fapt ce a influientat mult maniera de joc a "nerazzurrilor". In aceste conditii la finalul celor 90 de minute regulamentare scorul era de 0-0. In minutul 110, Corso reuseste sa inscrie, aducand Cupa Intercontinentala pentru prima data la Milano !

In prim plan Facchetti

Golul lui Corso din al doilea meci

1965

Ca si in 1964, adversari au fost cei de la Independiente. De data aceasta turul s-a jucat la Milano ( pe 8 septembrie). In minutul 2 scorul era de 1-0, gol Peiro. Meciul se termina la scorul de 3-0 (doua goluri inscrise de Mazzola). A fost o lectie de fotbal, despre cum trebuie sa fie o echipa: puternica si practica. La Buenos Aires, in momentul cand se pregatea sa execute un corner, Suarez este lovit de un obiect greu aruncat din tribuna (rana necesita ingrijiri medicale). Cu toate acestea meciul continua, si se termina 0-0. INTER aduce acasa pentru a doua oara Cupa Intercontinentala.

Facchetti, Picchi si Bedin ridica pentru

a doua oara Cupa Intercontinentala